Orientarea sistemului de educație fizică și legislațiile fundamentale ale funcționării lui sunt exprimate în mod concentrat în scopul educației fizice, sarcinile și principiile cele mai generale, care constituie punctul de plecare pentru înfăptuirea activității de educație fizică.

Scopul educației fizice sau, mai precis vorbind, scopul pe care și-l propun oamenii și societatea în general în sfera educației conține de fapt procnoza rezultatelor ce urmează a fi obținute ca urmare a unor acțiuni pedagogice exercitate asupra omului. Acestea sunt concretizate într-un anumit nivel – indispensabil – al dezvoltării sale fizice și spirituale, în dobândirea de cunoștințe, priceperi și deprinderi importante pentru viață.

Scopul educației fizice definește linia generală care orientează acțiunile de formare și dezvoltare a personalității subiecților, proiectate de ideal. El servește ca ghid în selectarea obiectivelor generale și specifice, vizând finalitatea acțiunii educaționale. În stabilirea scopului educației fizice, trebuie respectate o serie de criterii.

(Adaptate de S. Șerbănoiu după J. Dewey, 1992)

Într-o definiție sintetică, scopul educației fizice este dezvoltarea complexă a personalității individului, în concordanță cu cerințele societății de dobândire a autonomiei și echilibrului cu mediul natural și social.

(S. Șerbănoiu)

Scopul educației fizice reflectă întotdeauna, într-un fel sau altul, anumite necesități sociale, dictate de condițiile obiective ale vieții societății. 

Scopul educației fizice nu poate fi stabilit la întâmplare după bunul plac. Elementul principal în stabilirea scopului educației fizice constă tocmai în înțelegerea justă a cerințelor obiective pe care viața le impune dezvoltării și instruirii omului, ca participant activ la progresul social.

Conținutul scopului educației fizice se dezvăluie într-o serie de probleme care îl detaliază în raport cu componentele fundamentale și condițiile de realizare. Astfel, ținând seama de laturile specifice ale educației fizice ți interdependența ei cu alte forme de educație, distingem trei grupe de sarcini fundamentale:

• • • sarcinile educației fizice în sensul strict al cuvîntului (sarcini care urmăresc să satisfacă dezvoltarea multilaterală a calităților fizice, a aptitudinilor fizice, perfecționarea conformației corpului, întărirea sănătății etc.);
    • sarcinile formative speciale (acestea prevăd formarea sistematică și aducerea până la gradul de perfecțiune a priceperilor și deprinderilor motrice de importanță vitală, dar și a celor direct aplicative și sportive, precum și dobândirea de cunoștințe speciale);
    • sarcinile generale privind formarea personalității omului (reprezintă sarcinile educării calităților morale, a conștiinței și comportării, care răspund cerințelor codului etic).