Metodele verbale în educație fizică

Metodele verbale în educație fizică și sport

Metodele verbale în educație fizică sunt metode de instruire folosite, împreuna cu metoda practică și metodele intuitive, în procesul de instruire. Cu alte cuvinte, metodele verbale în educație fizică și sport sunt utilizate, în special, în vederea formarii deprinderilor și priceperilor motrice, educării principalelor calități motrice (viteză, îndemanare, rezistență și forță), dar și în vederea însușirii unor cunoștințe de specialitate.

Metoda își exprimă semnificația din termenul de referință „methodos”, de origine greacă care înseamnă „calea” sau „drumul” de urmat pentru atingerea unor obiective propuse (de la „metho” = către, spre și „ados” = cale, drum).

În literatura de specialitate, în teoria și metodica educației fizice și sportului, se vorbește despre metodele verbale în educație fizică și sport ca fiind următoarele:

    1. expunerea verbală (povestirea, explicația și prelegerea);
    2. conversația;
    3. brainstorming-ul.

A. Prima din metodele verbale în educație fizică: expunerea verbală

Este cea mai utilizată dintre metodele verbale în educație fizică. Aceasta reprezintă principala sursă de comunicare a profesorilor și antrenorilor de educație fizică. Expunerea verbală este realizată prin limbaj și din această cauză este necesar să fie accesibilă pentru nivelul de înțelegere al subiecților.

Gheorghe Cârstea, în lucrarea Teoria și metodica educației fizice și sportului, menționează faptul că expunerea verbală se realizează prin cel puțin trei procedee metodice foarte utilizate în educație fizică:

    • povestirea;
    • explicația;
    • prelegerea.

Povestirea se utilizează în special la vârstele mici (8-9 ani). Aceasta este una dintre metodele verbale în educație fizică care se bazează pe elemente cunoscute de subiecți (indirect – prin mass-media și direct din viața cotidiană).

Explicația este o metodă verbală în educație fizică care se folosește foarte des la subiecți de peste 10 ani. Explicația trebuie să îndeplinească 4 condiții:
să fie clară;

    • să fie logică;
    • să fie concisă;
    • să fie oportună.

În relația explicației cu demonstrația (metodă intuitivă) aceasta poate avea următoarele poziții: să urmeze demonstrației, să preceadă demonstrația și să fie realizată concomitent cu demonstrația.

Prelegerea este o metodă verbală utilizată în procesul de instruire din învățământul superior. Această metodă verbală se utilizează în special la cursurile de formare a specialiștilor de educație fizică și sport, unde se predau cunoștințe teoretice de specialitate.

B. A doua metodă verbală în educașie fizică: conversația

Conversația este una din metodele verbale în educație fizică și sport care este realizată prin intermediul dialogului purtat între profesor sau antrenor și subiecți în timpul procesului de instruire. Această tipologie de metodă, cu caracter verbal, este desfășurată cu ajutorul întrebărilor clare, solicitându-se subiecților, supuși procesului instructiv-educativ, să gasească soluții sau să formeze concepții și judecăți proprii.

Prin urmare, această metodă este una dintre metodele verbale în educație fizică care stimulează gândirea creativă a elevilor în vederea însușirii sau aprofundării unor laturi ale pregătirii lor.

Adrian Dragnea și colaboratorii, în lucrarea Educație fizică și sport – Teorie și didactică, definește conversația astfel:

„Conversația se referă la dialogul permanent care trebuie să aibă loc între profesor și subiecți. Acesta se poate desfășura cu un singur interlocutor sau cu întregul colectiv (discuția colectivă) și aduce în discuție elementele de strictă specialitate care pot contribui la grăbirea însușirii cunoștințelor și înlăturarea greșelilor de învățare.”

C. A treia dintre metodele verbale în educație fizică: brainstorming-ul

Termenul de „brainstorming”, din limba engleză, poate fi tradus ca „asaltul creierelor” sau „asaltul de idei” („brain” = creier, „storm” = furtună). Metoda brainstorming este una dintre metodele verbale în educație fizică propusă de psihologul A. Osborn în anul 1959. Această metodă este aplicată pentru stimularea creativității de grup, prin încurajarea asociațiilor libere a ideilor și înlăturarea efectelor inhibatoare, urmărindu-se formularea unor puncte de vedere noi.

Conform G. Rață, în lucrarea Metodica educației fizice și sportului, brainstorming-ul este prezentat astfel:

„Brainstormingu-ul constă în promovarea unei dezbateri ce se bazează pe exprimarea părerilor, afirmațiilor, în mod argumentat. În prima etapă calitatea argumentelor nu contează, întrucât după o perioadă scurtă de timp (câteva zile sau chiar câteva execuţii) de la dezbaterea iniţială se reiau discuţiile şi se emit noi păreri, se prezintă noi posibilităţi de rezolvare, ce sunt analizate de un micro-grup, cunoscător a problemei dezbătute şi se stabilesc decizii/soluţii eficiente.”

Lasă un răspuns