Calitatea motrică îndemânarea reprezintă una dintre principalele calități motrice cu care ne naștem și pe care le dezvoltăm pe parcursul vieții. Îndemanarea condiţionează insuşirea şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice, asigură aplicarea lor adecvată în condiţiile cele mai variate, ajută individul să se adapteze, fără dificultăţi, condiţiilor mereu modificate în care îşi desfăşoară activitatea. Ea are o largă arie de întrebuinţare în viaţa de zi cu zi, în activităţile profesionale, în cea sportivă.

Orice mișcare voluntară urmărește rezolvarea unei anumite sarcini concrete (denumită „sarcină motrică): a sări cât mai sus cu putință, a prinde mingea, a ridica halera etc. Complexitatea sarcinii motrice este determinată de numeroase cauze, în special de necesitatea coordonării mișcărilor executate succesiv și concomitent. Complexitatea de coordonare a acțiunilor motrice servește drept prim criteriu al îndemânării.

Sarcina motrică va fi executată dacă mișcarea îi corespunde prin caracteristicile sale spațiale, temporale și de forță, adică dacă este suficient de precisă. Precizia mișcării constituie al doilea criteriu al îndemânării.

Calitatea motrică îndemânarea. Definiție

L. P. Matveev definește îndemânarea ca fiind: „o aptitudine de a ănsuși rapid mișcări noi și, ca o ptitudine de a restructura rapid activitatea motrică potrivit împrejurărilor care se schimbă”.

N. A. Bernstein defineşte îndemânarea „capacitatea de a alege şi execută mişcările necesare corect, rapid, adaptat situaţiei”.

După Hirtz – îndemânarea este „calitatea care ne permite să realizăm coordonarea unei mişcări complicate şi asigură însuşirea rapidă a deprinderilor şi perfecţionarea lor, ca şi folosirea lor în funcţie de cerinţe şi de adaptarea la situaţii variate”.

Gheorghe Cârstea definește îndemânarea astfel: „echilibru, precizie, orientare spaţială temporală, ritm amplitudine, ambi-lateralitate, subordonate obţinerii unei eficienţe maxime, în condiţii neobişnuite, cu un consum minim de energie”.

A. D. Nocikov o caracteriza ca fiind „aptitudinea de a stăpâni coordonarea motrică, de a o transfera şi comuta de la anumite acţiuni precis coordonate spre altele în concordanţă cu cerinţele mediului înconjurător în continuă schimbare”.

Adrian Dragnea definește îndemânarea ca fiind „forma complexă de exprimare a mișcărilor noi și adaptarea rapidă la situații variate, conform specificului fiecărei ramuri de sport sau al altor deprinderi motrice de bază și aplicative”.

Forme de manifestare ale îndemânării

Formele de manifestare ale îndemânării sunt prezentate așa cum urmează:

• Îndemânarea generală: necesară însușirii și efectuării tuturor actelor și acțiunilor motrice.
• Îndemânarea specifică: întâlnită în practicarea diferitelor ramuri și probe sportive.
• Îndemânarea în regimul altor calități motrice: îndemânarea în regim de viteză, îndemânarea în regim de rezistență și îndemânarea în regim de forță.

Factori care condiționează îndemânarea

Manifestarea îndemânării la indici valorici ridicaţi este condiţionată de mai mulţi factori.

S-a analizat mai înainte rolul determinant al coordonării în manifestarea îndemânării, implicat în activitatea de selectare a informaţiilor primite prin intermediul analizatorilor, de reglare a proceselor de sinteză în vederea elaborării răspunsurilor de programare a acţiunilor de răspuns.

Să încercăm acum să delimităm cât mai exact factorii care condiționează îndemânarea:

• calitatea sistemului nervos central, valoarea proceselor de coordonare, a plasticităţii scoarţei;
• fineţea, acuitatea şi precizia organelor de simţ;
• nivelul dezvoltării celorlalte calități motrice: viteză, forţă, rezistenţă;
• valoarea surselor energetice existente la nivelul celulei musculare;
• mobilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitația și inhibiția);
• viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente;
• memoria de scurtă și lungă durată;
• capacitatea subiectului de anticipare a desfășurării mișcării;
• complexitatea deprinderilor și priceperilor motrice deținute de subiect;
• calitatea analizatorilor implicați în recepționarea informațiilor.

Procedee metodice de dezvoltare a îndemânării

Fiind o calitate complexă, prezentă în toate exerciţiile, deprinderile motrice, procedeele tehnice şi tactice, îndemânarea nu are metode, procedee metodice şi exerciţii speciale proprii, la fel ca celelalte calităţi. Orice exerciţiu, indiferent de gradul lui de complexitate, orice procedeu metodic utilizat pentru exersare sau pentru administrarea efortului constituie sisteme de acţionare pentru perfecţionarea îndemânării.

Exersând, integral sau fragmentar, pentru însuşirea unei deprinderi motrice utilitare sau de bază, pentru perfecţionarea unui procedeu tehnic sau tactic concomitent cu învăţarea şi consolidarea acestora se perfecţionează şi îndemânarea; repetând prin metoda intervalelor, circuitului, halterofilului, eforturilor maximale etc. Pentru dezvoltarea rezistenţei, forţei sau vitezei, se dezvoltă în paralel şi îndemânarea.

Principalele procedeele metodice de dezvoltare a îndemânării sunt:

• Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții constante – într-un număr mare de repetări și într-un timp îndelungat.
• Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții complexe, în sensul creșterii dificultăților execuției comparativ cu condițiile normale.
• Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții variabile.