Refacerea capacității de efort este unul dintre mijloacele specifice ale educației fizice și ale antrenamentului sportiv. Alături de măsurile de refacere a capacității de efort mai sunt aparatura de specialitate și exercițiile fizice. Împreună dau naștere sistemului mijloacelor educației fizice.
Cuprinsul articolului
Foarte important de știut este faptul că refacerea capacității de efort se realizează în două moduri:
- după sfârșitul lecției de educație fizică/lecției de antrenament sau după concurs;
- în timpul desfășurării lecției de educație fizică/lecției de antrenament sau concurs.
Refacerea capacității de efort după activitarea fizică
Proceduri hidrofizioterapeutice de relaxare
La sfârșitul perioadei activității fizice sunt folosite proceduri hidrofizioterapeutice. Aceste proceduri constau în băi de relaxare în căzi sau bazine cu apă caldă și dușuri calde. Cele două metode de relaxare trebuie făcute imediat după activitatea fizică. Durata acestor proceduri hidrofizioterapeutice este cuprinsă între 15 și 20 min. De asemenea, temperatura apei să fie cuprinsă între 28 și 30°C.
Refacerea capacității de efort prin oxigenare
Oxigenarea este o modalitate de refacere ce poate fi aplicată cu succes după activitatea fizică. Mai mult decât atât, în unele sporturi, oxigenarea poate fi aplicată cu succes și în pauzele dintre reprize.
Această metodă de refacere a capacității de efort se efectuează în camere special amenajate. Aceste camere constau în îmbogățirea aerului cu oxigen. Ohigenul fiind furnizat prin intermediul unor butelii speciale de oxigen.
O metodă de utilizare a oxigenării este folosită chiar în vestiarul sportivilor. În acest spațiu poate fi montată o instalație de oxigenare. Prin urmare, sportivii pot beneficia atât la finalul activității sportive, cât și în pauze.
Relaxarea în saună
Sauna poate fi în baie de aburi sau saună cu aer uscat. Această metodă pentru refacerea capacității de efort este realizată la ore special programate. Imediat după terminarea programului de efort este interzisă sauna. În plus, relaxarea în saună trebuie să se facă la temperaturi cuprinse între 70-100°C.
Folosirea saunei în refacerea organismului după efort implică obișnuirea treptată a organismului cu temperaturile ridicate. Eficiența acestui procedeu este eficient în special pentru eliminarea țesutului adipos. Ca urmare a acestui fapt, sauna este utilizată pentru reglarea greutății luptătorilor în special. Aceasta din urmă, pentru sportivii care concurează în cadrul unor categorii de greutate.
Refacerea capacității de efort pe cale chimică
Această metodă implică utilizarea de substanțe preparate pe cale chimică. E important să realizăm faptul că aceste substanțe nu trebuie să facă parte din lista substanțelor interzise prin măsurile antidoping.
Refacerea capacității de efort în timpul lecțiilor sau concursurilor
În situația refacerii capacității de efort în timpul lecțiilor de educație fizică/antrenament sportiv sau concursurilor există o serie de procedee.
Refacerea capacității de efort în timpul lecțiilor
În timpul lecțiilor refacerea capacității de efort se face prin intermediul pauzelor. Bineînțeles, pauzele sunt mai lungi sau mai scurte, în funcție de intensitatea și durata exercițiului fizic.
Un aspect important în această modalitate în refacerea capacității de efort este precizarea duratei pauzelor. Aceasta este cu atât mai importantă cu cât de multe ori de aceasta poate depinde însăși eficiența exercițiilor programate. În aceeași idee, dacă după repetarea unor exerciții de viteză pauzele sunt scurte mai degrabă se va dezvolta rezistența decât viteza.
În concluzie, pauzele sunt parte componentă a metodologiei predării și nu fac parte din mijloacele de relaxare.
Refacerea capacității de efort în cadrul concursurilor
Refacerea în timpul concursurilor se practică în cadrul sporturilor unde schimbarea jucătorilor este permisă în timpul jocului. În lumina celor spuse anterior, putem da ca exemplu sporturi precum hochei pe gheață, handbal și alte jocuri sportive de acest fel.
Cea mai grăitoare dovadă de refacere în timpul jocului este cînd principalul realizator al unei echipe de handbal este chemat pe bancă în fazele de apărare. Aceasta din urmă este realizată în vederea ca în următoarele atacuri să poată evolua cu rezerve energetice cât mai mari.
