Energia corpului uman necesară activității musculare este depozitată în muschii scheletici sub formă de compuși chimici. Acești compuși leagă amestecuri de fosfați anorganici și alte produse chimice și reprezintă surse de energie ale corpului uman.

Impulsurile nervoase sosesc la fibrele musculare, rup legăturile chimice și energia corpului uman este eliberată sub o formă care poate fi folosită la efectuarea contracției mecanice musculare.

Mușchiul poate fi considerat un dispozitiv ce transformă energia chimică din ATP (adenozintrifosfat) în energie mecanică. Aceasta reprezintă energia corpului uman capabilă să realizeze contracția, translocarea și propulsia.

Cei mai importanți patru compuși care conțin energia corpului uman ce întrețin energogeneza efortului fizic din antrenament sunt:

• • • Adenozintrifosfatul (ATP);
    • Creatinfosfatul (CP);
    • Glicogenul;
    • Lipidele;
    • Mai nou apare și metabolismul proteic.

Aceste substanțe organice enumerate mai sus se găsesc depozitate în celula musculară.

Glicogenul este depozitat în ficat de unde, în timpul efortului fizec, poate fi mobilizat în contracția musculară. Aceasta în funcție de durata efortului și de duritatea acestuia.

Lipidele și proteinele pot fi și ele mobilizate pentru a elibera energia necesară contracției musculare în eforturi de lungă durată și de intensitatea efortului.

I. Mathews și L. E. Fox, citați de V. Gh. Marinescu, caracterizează și clasifică efortul fizic în funcție de sursele de energie, pornind de la necesitatea refacerii adenozintrifosfatului (ATP). Se arată ca singura substanță dintre cele pomenite mai sus, care poate furniza energie pentru contracția musculară este ATP-ul.

Energia înmagazinată în celelalte substanțe este folosită pentru a înlocui energia pierdută din ATP. Deci, pentru resinteza ATP-ului în producerea de energie pentru contracția musculară de lungă durată.

Astfel, sunt cunoscute trei procese metabolice de resinteză a ATP-ului și implicit a energiei eliberată de acesta:

• • • sistemul ATP-CP (fosfogen – anaerob alactacid);
    • sistemul glicolizei anaerobe (sistemul acidului lactic);
    • sistemul aerob de producție a ATP-ului.