În lumea animală există o substanță chimică responsabilă de rezervele de energie în organism. Această substanță se numește glicogen și reprezintă corespondentul animal al amidonului la plante.

Ce este glicogenul?

Definiție:

Un polizaharid care este principalul depozit de carbohidrați al animalelor. Este compus din multe unități de glucoză legate într-un mod similar cu amidonul. Glicogenul este ușor hidrolizat într-un mod treptat până la glucoza în sine. Este stocat în mare parte în ficat și în mușchi, dar se găsește larg distribuit în organism.

(chemicalbook.com)

Glicogenul este un polimer de glucoză ramificat pe scară largă pe care animalele îl folosesc ca rezervă de energie. Este construit din mai multe molecule de glucoză, predominante fiind legăturile alfa-1→4 cu ramuri create prin legături alfa-1→6. Este foarte concentrat în ficat, deși mușchii scheletici conțin cel mai mult glicogen în greutate. De asemenea, este prezent în cantități mai scăzute în alte organe, cum ar fi rinichii, inima și creierul.

Glicogen: proprietăți fizice

Stare de agregare: lichid.

Culoare: alb.

Miros: inodor.

Densitate: 1,629 g/cm³.

Greutate moleculară: 666,58.

Temperatura de depozitare: 2 – 8°C.

 Glicogen: proprietăți chimice

Punct de topire: 270°C.

Solubilitare: limpede, până la neclar.

Solubilitate apă: solubil în apă.

Rolul glicogenului în organism

Organismul descompune majoritatea carbohidraților din alimentele pe care le consumăm și îi transformă într-un tip de zahăr numit glucoză. Glucoza este principala sursă de combustibil pentru celulele noastre. Atunci când organismul nu are nevoie să folosească glucoza pentru energie, o stochează în ficat și mușchi. Această formă stocată de glucoză este alcătuită din multe molecule de glucoză conectate și se numește glicogen. Atunci când organismul are nevoie de un impuls rapid de energie sau atunci când organismul nu primește glucoză din alimente, glicogenul este descompus pentru a elibera glucoză în fluxul sanguin pentru a fi folosit ca combustibil pentru celule.