Schior

Schi sau ski? Schi DEX

Schi sau ski? Este o întrebare care crează dificultăți în româna „englezificată”. Schiul este un sport de iarnă practicat atât de bărbați cât și de femei în probe de slalom, fond sau sărituri. Totuși scrierea cuvântului „schi”, pentru unele persoane pune semne de întrebare.

Ce ne spune DEX-ul, schi sau ski?

De multe ori găsim cuvântul schi scris ca în limba franceză, și anume „ski”, însă această formă este total greșită atunci când scriem în limba română. Corect, în limba română, este „schi”. O explicație a cuvântului schi o găsim în DEX:

Schi, (1) schiuri, s.n. 1. Un fel de patină în formă de bandă lungă şi îngustă de lemn, de metal sau de material plastic, care, prinsă de talpa ghetelor, permite alunecarea rapidă pe zăpadă. 2. Sport de iarnă practicat cu schiurile (1). — Din fr. ski.”

Schi s.n. 1. Obiect de sport, pereche, în formă de scândură lungă, îngustă, care, prinsă de talpa ghetelor, permite alunecarea pe zăpadă. 2. (La sg.) Sport practicat cu schiurile (1). ▷ ~ nautic = sport nautic în care executantul, tras de o barcă cu motor, alunecă pe apă menţinându‑se pe un obiect asemănător cu schiul (1). – Pl. schiuri.”

Schiá vb.I intr. A aluneca cu schiurile pe zăpadă. – Sil. schi‑a. Ind.pr. pers.1 schiez, pers.3 schiază; ger. schiind, sil. schi‑ind.”

Schi sau ski?

Etimologia cuvântului „schi”

Având în vedere etimologia cuvântului „schi”, putem spune că originea lui este neclară. Unele manuale de specialitate ne spun că acest cuvânt este de origine scandinavă, unele că este de origine slavă, iar altele îl consideră de origine indo-europeană.

În limbile fino-ugrice, laponii foloseau denumirile „savek” sau ”sabek” atunci când vorbeau despre achi, iar finlandezii numeau schiul ”suski”. În limbile germanice, norvegienii folosesc cuvântul „ski”, iar suedezii „skide”, de la „scrida” = a aluneca, a se freca, a hârșăi. În limbile slave, rușii numesc schiul „lîji”, iar cehii „lyze”.

Apariția schiului

Apariția schiului este foarte greu de precizat, însă după anumite dovezi descoperite de specialiștii în arheologie, se crede că schiul este o activitate practicată încă din epoca de piatră. Această activitate se practica prin intermediul unor obiecte de călcat zăpada și anumite forme de schiuri. În muzee ale schiului, cum ar fi muzeul Oslo, Stockholm, Petrograd, Helsinki, Brașov, Berna sau Copenhaga, sunt păstrate mărturii ale practicării schiului reprezentate de diferite obiecte. În Suedia există un desen rupestru de peșteră reprezentând un vânător pe schiuri care datează din anul 1050 î.e.n.

Primele întreceri pe schiuri au avut loc în orașul Cristiania (orașul Oslo de astăzi) din Norvegia, în anul1767. În sudul Norvegiei, mai exact în regiunea Telemark, își are originea schiul modern, de aici orientându-se spre restul Europei.

În România, schiul apare ca activitate sportivă de întrecere la sfârșitul secolului al XIX-lea, în anul 1893, în orașele Turda și Cluj.

Bibliografie

1. T. Călițeanu, Mic dicționar al sporturilor, Editura Albatros, București, 1989;

2. V. Cârstocea și alții, Schi – Teorie și metodică, Editura Printech, 2001;

3. F. Pelin, Tehnica și metodica disciplinelor montane, ANEFS, 2008;

4. I. Coteanu și alții, DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2012;

5. E. Comșulea și alții, Dicționar explicativ al limbii române de azi, Editura Litera, 2008.

Lasă un răspuns