Un regulament de oină în 6 are la bază, în principiu, aceleași reguli de joc ca la jocul de oină în 11. În plus, oina în 6 se joacă pe un teren cu o suprafață mai restrânsă, un baston puțin mai scurt și un număr mai mic de jucători.
Cuprinsul articolului
Cel mai important este faptul că oina în 6 se poate juca de către copii sau adulți într-un colectiv și spațiu restrâns, chiar și într-o sală de sport. Având la bază Regulamentul de oină în 6, emis de Federația Română de Oină, voi prezenta cele mai importante reguli ale jocului.
Terenul și materialele jocului de oină în 6
Mingea de oină nu diferă față de jocul în 11, aceasta are aceleași dimensiuni. Totuși, nu putem spune același lucru despre bastonul de oină, care conform noului regulament de oină în 6 este mai scurt cu 20 cm. Aceasta datorându-se scurtării terenului. Prin urmare dimensiunile bastonului pentru jocul de oină în 6 sunt diferite. 80 cm lungime, 3 cm diametru la capătul subțire și 5 cm diametru la capătul gros.
Terenul de oină pentru jocul în 6 suferă și el modificări față de terenul de oină obișnuit, și aici sunt modificări considerabile. În primul rând, pentru a juca oina în 6 este necesar o suprafață de joc plană în aer liber sau chiar în sală. Dimensiunile restrânse pentru jocul de oină în 6 permite jocul în sala de sport.
Cel mai important este faptul că jocul se desfășoară pe un teren cu un singur culoar. Pe acest culoar se face atât ducerea cât și întoarcerea. Aceasta se întâmplă ca urmare a faptului că dispar posturile de mijlocaș de la oina în 11.
În principiu, conform noului regulament de oină în 6, terenul este
dreptunghiular cu o lungime de 45 m și o lățime de 15 m. Un aspect
important este linia de trei sferturi care de această dată este trasată
la 38 m de la linia de bătaie.
Regulament de oină în 6 în ceea ce privește jocul
Cele două echipe intră în teren la fluierul arbitrului și se poziționează pentru salut. Mai departe, este efectuată tragerea la sorți specială între cei doi căpitani ai echipelor (vedeți figura 2). Pentru aceasta, arbitrul aruncă bastonul de oină către căpitanii echipelor iar aceștia prind bastonul și pun mâinile alternativ pe acesta. Ultimul căpitan care pune mâna pe baston câștigă alegerea uneia dintre cele două poziții, „la bătaie” sau „la prindere”.
Echipa care alege să fie „la prindere” se poziționează pe cercurile din teren, iar echipa care este la bătaie se așează la linia de așteptare (vedeți figura 2).
Lovirea mingii de oină
La fluierul arbitrului, care semnalează începerea jocului, primii doi jucători din echipa de „la bătaie” se așează central la linia de bătaie în vederea bătăii mingii.
Prin bătaia mingii de oină, echipa poate acumula 1 punct, astfel:
- dacă mingea de oină, după ce a fost lovită, ajunge in zona de trei sferturi;
- dacă trece printre cele două steaguri laterale care marchează zona de fund;
- dacă a fost prinsă de jucătorul de „la prindere” pe zona de fund.
- când mingea cade pe zona de fund;
- când mingea trece de linia exterioară a zonei de fund.
Așadar, fiecare jucător din echipa de „la bătaie” execută lovirea mingii cu bastonul urmând să parcurgă culoarul dus și întors.
Parcurgerea culoarului
Pe timpul deplasării pe culoar, pot exista maxim doi jucători, unul pe ducere altul pe întoarcere. Excepție de la această regulă face momentul când intră pe cuoar ultimul jucător de „la bătaie”. În acel moment putem avea trei jucători în teren.
Fiecare jucător, când străbate culoarul (la apărare) face tot posibilul să nu fie lovit cu mingea de către jucătorii echipei de „la prindere”. Pentru a se apăra de lovituri, jucătorii execută diferite manevre pentru a se feri de minge. În plus, aceștia se pot apăra de minge cu palmele. Palmele mâinilor sunt singurele părți ale corpului care sunt permise. Orice lovitură cu mingea, oriunde în altă parte a corpului în afară de palme, aduce 2 puncte pentru echipa de „la prindere”. Totuși, pentru a primi cele 2 puncte, jucătorul care aruncă mingea trebuie să aibă cel puțin un picior în cercul poziției sale.
La capătul culoarului, jucătorul care se apără este obligat să părăsească culoarul prin partea stângă a acestuia, adică să treacă linia de sosire (vedeți figura 1). Dacă jucătorul părăsește culoarul pe jumătatea dreaptă, unde se află linia de întoarcere, acesta este obligat să reia parcurgerea culoarului. O altă situație greșită este când jucătorul care se apără părăsește terenul prin lateral, acesta este considerat lovit.
Lovirea jucătorilor
Lovirea jucătorilor este atributul echipei de „la prindere”. Aceștia trebuie să iasă din cercul lor și să prindă mingea după ce aceasta a fost lovită. După ce mingea a fost recuperată aceasta este pasată între echipieri. Atunci când este găsit un moment prielnic pentru lovirea adversarului, mingea este proiectată către acesta în vederea lovirii. Dacă este lovit, oriunde în afara palmelor acestuia, echipa acumulează 2 puncte. Singura condiție este ca jucătorul care lovește să aibe minim un picior in cerc sau pe linia acestuia. Mai mult decât atât, dacă mingea atinge pământul înaintea țintei, lovirea nu este valabilă.
Pauza jocului de oină în 6
După ce toți jucătorii echipei de „la bătaie” au lovit mingea și au parcurs culoarul dus și întors, arbitrul fluieră încheierea primei reprize. Pauza în jocul de oină este de 5 minute.
După pauza de 5 minute, echipa de „la bătaie” trece „la prindere” și invers.
Una peste alta, la finalul meciului sunt adunate toate punctele acumulate pe parcursul jocului, iar echipa cu cel mai mare punctaj este desemnată câștigătoare.
Bibliografie
- F.R.O., Regulamentul jocului de oină în 6;
- F.R.O., Regulamentul jocului de oină în 11.
