Jocul de oină are o istorie lungă în România. Acest joc sportiv este datat încă din timpuri foarte vechi, crezându-se faptul că provine din vremea dacilor. Însă, nu este cunoscută cu certitudine originea lui. Tot ce știm este faptul că oina s-a jucat într-un mediu de practicare a păstoritului. Drept dovadă sunt cuvintele specifice în jocul de oină precum baci – căpitanul echipei, bâtă – bastonul de lovit mingea sau intrarea în strungă – intrarea în teren. Acestea sunt doar câteva dintre cuvintele ce ne dovedesc că oina este legată de activitatea pastorală.
Cuprinsul articolului
Este bine cunoscut faptul că jocul de oină se practica la curtea domnescă în Țara Românească. În acea perioadă domnitor era Vladislav I sau Vlaicu Vodă, așa cum mai este cunoscut. Aceasta este primul moment din istoria cunoscută a oinei.
Înainte să fie instituționalizată, oina se juca în toate regiunile istorice ale României. Denumirea însă diferă de la o zonă la alta. Astfel, în Oltenia, Muntenia și Moldova se numea „hoina” sau „oina”, în Transilvania – „fuga” sau „de-a lunga”, în Banat – „lopa lungă”, în Maramureș – „matca mare”, în Bucovina – „hoina” sau „ogoiul”, în Dobrogea – „de-a lunga”.
Astăzi oina se joacă în România, Republica Moldova și în anumite comunități non-românești de peste hotare. Oina a trecut granițele țării în urma demersurilor făcute de anumite organizații implicate în promovarea acestui sport. Prin urmare, cele mai importante comunități de oină sunt în Marea Britanie și India.
În continuare am enumerat cele mai importante evenimente din istoria jocului de oină în România. Am redat date de la primele informații istorice concrete din perioada medievală și până în epoca contemporană.
Momente istorice în jocul de oină
Epoca veche
1364 noiembrie 16 – 1377/78:
Domnia lui Vladislav I (Vlaicu Vodă) – perioadă în care tradiția spune că s-a jucat pentru prima oară „Hoina” în Țara Românească.
Anul 1762 în jocul de oină:
Se tipărește la Cluj lucrarea „Diaetetica”, scrisă de medicul mureșan Ștefan Matyus, care pledează pentru practicarea exercițiilor fizice sub forma mai multor activități fizice precum: mersului pe jos, atletismului, canotajului, trântei, popicelor, călărie, precum și oinei. Acestea fiind absolut necesare sănătății corpului și intelectului.
Anul 1802 în jocul de oină:
Se menționează în procesul verbal al Consiliului profesoral al liceului din Sighetul Marmației exercițiile fizice și jocurile permise elevilor. Printre acestea (jocuri cu mingea, jocuri cu zaruri, jocul „călăului” – un fel „de-a prinselea” cu pedepse) și jocul de oină. Tot în acest proces verbal erau menționate și jocurile interzise elevilor, precum trânta, capra sau popicele.
Epoca modernă în jocul de oină
1851 februarie 15:
Se naște Spiru Haret (1851-1912), considerat părintele oinei. Acesta a fost un matematician, pedagog și om politic român. În perioada celor 10 ani când a fost ministru al „instrucțiunii”, a contribuit substanțial la reorganizarea pe baze moderne a educației fizice în învățământ. În această perioadă, Spiru Haret introduce practicarea obligatorie a oinei în școlile Regatului României. Haret a sprijinit direct dezvoltarea bazei materiale, crearea unor societăți sportive și organizarea cursurilor pentru formarea și perfecționarea maeștrilor de gimnastică.
Anul 1898:
Spiru Haret, prin „Reforma învățământului” din acest an, introduce oina în programa de educație fizică pentru toate școlile indiferent de nivel.
Apare prima ediție a lucrării Oina, joc gimnastic cu mingea, Brăila, 1898, scrisă de Radu S. Corbu, profesor de gimnastică și arme la Liceele Nicolae Bălcescu și I.C. Massim din Brăila.
13/25 aprilie: este emisă decizia ministrului Spiru Haret privitoare la instituirea concursurilor anuale interșcolare de oină. Acestea se desfășoară sub forma unor „producțiuni publice” pentru elevii școlilor primare, secundare, normale și seminariilor.
4/16 iulie: este emis ordinul circular al ministrului Spiru Haret și adresat primăriilor din capitalele de județe, prin care se solicită rezervarea și amenajarea unui teren de oină de circa 100×80 m în parcurile orașelor.
20 decembrie: începe editarea, prin grija și sub semnătura lui Spiru Haret, a regulamentului oficial de oină pentru concursurile interșcolare. La această lucrare și-a adus contribuția profesorul Radu S. Corbu din Brăila care este președintele comisiei de elaborare a primului regulament oficial de oină.
Anul 1899:
1/13 februarie: intră în vigoare primul Regulament oficial al jocului de oină, intitulat „Jocul oină”.
9/21 mai: are loc la București, pe un teren situat la Șoseaua Kiseleff, primul „Concurs general de oină”. Au participat 18 echipe aparținând școlilor secundare din țară. Câștigătoare a titlului de campioană și a „Ștafetei sportive” (instituită de Spiru Haret – azi în vitrina cu trofee a liceului „Gheorghe Lazăr” din capitală) echipa liceului „Nicolae Bălcescu” din brăila. Concursurile se desfășoară anual până în 1913 și se reiau după război în 1920.
Anul 1901:
Radu S. Corbu publică lucrarea Oina, Brăila, 1901.
Anul 1902:
Apare un nou Regulament de oină care dinamizează jocul, făcându-l mai atractiv.
Anul 1905:
Se aduc îmbunătățiri la Regulamentul de oină.
Anul 1912:
Se aduc îmbunătățiri la Regulamentul de oină care rămân valabile până în anul 1950.
1/14 decembrie: la București are loc Ședința de constituire a „Federației Societăților Sportive din România” (F.S.S.R.), primul organ central unic de conducere și îndrumare a întregii mișcări sportive. Noul organism a reunit pentru prima dată societățile sportive existente, grupându-le pe acestea în comisii. Astfel a luat naștere Comisia de oină, printre altele precum: Comisia societăților de sporturi de iarnă, Comisia centrală a sporturilor de apă, Comisia de football-rugby, Comisia de atletism etc. F.S.S.R. a avut ca președinte pe regele Ferdinand – membru fondator – iar ca secretar general pe principele Carol. Începând cu anul 1929, F.S.S.R. a fost transformată în „Uniunea Federațiilor de Sport din România” (U.F.S.R.) prin legea din 5 august 1929.
Epoca contemporană în jocul de oină
1924 iunie 1-5:
La bucurești se desfășoară primul campionat național de oină intercluburi.
Anul 1925:
Ia naștere Comisia Centrală de Oină – prima autoritate independentă a jocului de oină.
1932 iunie:
Se constituie Federația Română de Oină.
Anul 1937:
Oina intră în componența Federației Române de Gimnastică.
Anul 1940:
Ia naștere Federația Română de Rugbi și Oină.
Anul 1942:
Se constituie Federația Română de Gimnastică și Oină.
Anul 1944:
Se înfințează Federația Română de Gimnastică și Jocuri Naționale, instituție care cuprindea și oina.
Anul 1949:
Se înfințează Federatia Română de Rugbi, Scrimă, Tenis de masă, Popice si Oină.
1950 septembrie 6:
Ia naștere Comisia Centrală de Oină, mai târziu căpătând denumirea cunoscută și azi de Federația Română de Oină, care funcționează separat până în prezent.
1953 iulie 27-28:
La Baia Mare, are loc prima ediție a „Dinamoviadei” la oină.
Bibliografie
- N. Postolache, Istoria sportului românesc în date, Editura Junimea, Iași, 1979;
- T. Căileanu, Mic dicționar al sporturilor, Editura Albatros, București, 1984;
- Federația Română de Oină, Cronologia structurilor organizatorice ale F.R.O., https://froina.ro, vizitat la 29 decembrie 2022.
