Efortul în antrenamentul sportiv reprezintă procesul învingerii conștiente, de cătere sportiv, a tuturor solicitărilor din pregătire pentru perfecționarea fizică, pentru atingerea unui nivel tehnic și tactic superior, precum și pentru accentuarea factorilor psihici și intelectuali, ale căror rezultate produc, în mod voit, modificări ale capacității de performanță și adaptarea organelor și sistemelor funcționale implicate.

Antrenamentul sportiv este un proces cu o durată specifică, conceput ca un sistem motric funcțional în vederea realizării unei conduite performanțiale în concurs. Această conduită este rezultatul adaptării superioare a organismului la eforturi fizice și psihice intense, unde ponderea importantă o deține efortul fizic care, prin acțiunea sa, implică sistemul muscular, energetic, de transmitere și prelucrare a informației și determină un anumit grad de solicitare a organismului. Această solicitare, prin caracterul său de stres, modifică nivelul homeostazei, fixându-l pentru moment la un nivel superior.

(Dragnea A.)

Homeostazie = stare de echilibru dinamic a funcțiilor și proceselor biochimice ale organismului, care se traduce printr-o constantă a funcțiilor fiziologice (temperatura corporală, tensiune arterială etc.).

Prin antrenament se urmărește adaptarea organismului uman pentru a face față solicitărilor din competiție. Aceasta implică o ameliorare morfo-funcțională, o creștere a potențialului biologic al organismului, precum și a capacității sale nespecifice de a rezista la stimulii externi.

Astfel, efortul în antrenamentul sportiv rezultat datorită unor încărcari care prin volum, intensitate, densitate, complexitate, specificitate și tip duc la adaptări funcționale sau la realizarea unor obiective coordinative și tehnico-tactice, în care sistemele supuse pregătirii sunt solicitate aproape de limita maximă suportabilă a organismului.